Nimeni nu vrea sa o dea in bara. Nu e o maxima pe care am inventat eu acum. Nu e o teorema. Asta e de cand lumea. Scopul este sa marchezi un gol, daca esti sportiv, sa fii apreciat la un loc de munca sau sa nu faci pe cealalta persoana sa isi piarda increderea in tine printr-un lovitura in bara. De ratat e usor, cred ca oricine poate. Adevarata maiestrie e atunci cand iti aduni fortele, te calmezi si incerci sa nu mai gresesti ce ai gresit prima data. Si daca vezi ca reusesti, esti cu atat mai multumit. Desigur ca nu bucuria cand marchezi nu mai e atat de mare, promovarea poate o pierzi iar increderea se recapata insa scartaie la fiecare alta bara pe care o mai intalneste.
Poate zice lumea ca sunt nebun de am ajuns sa scriu asa ceva. Nu. Nu am ramas in pana de idei. Insa pentru a-mi turna cenusa in cap trebuie sa fac si putin pe nebunul. Normal ca imi pare rau pentru ce s-a intamplat, cu atat mai rau cu cat s-a intamplat din cauza unui Nokia 1616 pe care l-am luat cu mine...sau de fapt nu l-am luat. Minti, de obicei, ca sa obtii ceva. Eu am obtinut doar o cearta. Our first one. Si sper din tot sufletul sa fie ultima.
Postarea asta o sa fie scurta. Nu e pentru voi, fanii mei. E pentru mine. E sa ma linistesc, sa imi pun ordine in ganduri. Revin cu altele mai frumoase si mai interesante :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu