_90

Cel mai bine cred ca as scrie despre cum a inceput "totul"...da..."totul"... caci, asa cum obisnuiesc in ultima vreme, se sfarseste inainte de a incepe ceva. Nu pot sa zic ca sunt suparat...dezamagit oricum sunt. Fratee...parca m-am nascut sa traiesc chestii din astea. Si nu spun asta ca sa ma victimizez. Stii ca nu imi place sa fac asta. Insa nu ma va poate face nimeni sa inteleg cum, daca doi oameni se plac (la modu' evident), de ce nu pot fi si impreuna. Intotdeauna exista un EL care strica totul. Si de data asta nu era o situatie ca oricare alta, chiar voiam sa mearga, fata suuuper frumoasa, simpatica. renuntasem la cateva chestii fara sa imi para catusi de putin rau ca am facut asta. Dar nu am regrete. Adica am facut aproape tot ce ar fi tinut de mine dar asa cum a spus si ea, nu e vina mea :)))..devine rutina...niciodata nu e vina mea :))) whatever. Nu mai stiu ce sa zic...adica ar fi o gramada de lucruri insa nu isi mai au rostul. Imi pare rau, de asemenea ca am tipat la mama si ca am tras si un Dunhill rosu..plamanii se vor curata si mamei ii va trece supararea.
Fir-ai al draq de sentiment atat de dulce care esti!! X(

"Din lipsa de ocupatie"

Lipsa de ocupatie pe naiba...la ora asta ar tb sa fac un proiect pe care ar trebui sa il predau in 2 ore. Nu stiu daca o sa ma apuc de el si mai ales nu stiu, in cazul in care ma apuc, daca il termin. Am devenit atat de delasator in ultima vreme incat ma uimeste chiar si pe mine. Ma simt nasol ca am ajuns asa si nu stiu ce se va intampla mai departe. Adica sunt constient ca nu vreau sa fiu asa, nu as fi vrut sa se ajunga aici.
Probabil ca intrebarea care se pune e : "de ce?". Si raspunsul vine imediat....sau raspunsurile. Prea multe ore de stat la calculator, somn la ore nepotrivite, dezorganizare in activitatea zilnica, noptile pierdute, durere insuportabila de glezna...
Oare ce am avut in gand eu semestrul asta? Ca va merge ca si pana acum, cu noroc? Ca stie toata lumea ca nu am invatat in 3 sesiuni de pana acum la nicio materie si sunt in continuare la buget si mai ales, am si bursa... Dar se taie macaroana semestrul asta. A ajuns cutitul la os si cam doare.
Se pare ca am nevoie de cineva langa mine care sa ma sprijine. Un sprijin feminin mai exact. Si cred ca as fi cel mai impacat, cel mai sarguincios student pe care usamv l-a avut :)). Neah..nu poti sa dai vina pe asa ceva. Desi urasc sintagma, ori suntem maturi, ori nu mai suntem. Macar e bine ca imi merge bine la locul de munca. Maine de dimineata plec si la mare. Sper ca dupa mini-vacanta asta sa imi mai vina putin mintea la cap si sa fac ceea ce trebuie. Doar putina luciditate imi trebuie. Ca restul va veni de la sine. E o ceata totala in capul meu acum, nu stiu trebuie sa fac si nici ce vreau sa fac.
Oare exista vreo pastila pt asa ceva?

1 Iunie

Luati-o cum vreti...ori ziua copilului, ori inceputul primei luni de vara...cred ca amandoua sunt motive de bucurie. Sau macar venirea verii. Si chiar as vrea sa vorbim despre asta. Pentru cati dintre voi 1 iunie mai inseamna 1 iunie? Adica, ati primit vreodata cadouri pana acum? Parintii s-au facut ca stiu de existenta zilei acesteia? O sa spuneti acum ca ati depasit o anumita varsta si nu va mai incadrati in ceea ce se poate numi "copil".
Eee...noi am inceput un proiect pentru cei care mai sunt, sau cei care se cred a fi copii, proiect ce consta in punerea la dispozitie a unor ateliere de creatie (n.r. lipirea de macaroane pe cartoane), gaming ( n.r. PS3), karaoke si nu in ultimul rand cel de cooking la care sef bucatar sunt. Mda...ati auzit bine. Eu sunt cel care prepara, coace si serveste copii cu o prajiturica, nu stiu cum se numeste si nici ce forma ar trebui sa aiba, insa ii bucura pe copii cand sunt serviti si mai ales cand sunt lasati sa isi bage si ei mainile in faina.. Daca vreti, puteti veni in magazinele Real Th. Pallady marti de la 3-7 PM sau miercuri in Real Vitan in acelasi interval orar. Asta pentru a ma vedea si pe mine la lucru... Sort, boneta, manusi...tot tacamul... Unde mai pui ca si prajiturelele sunt bune..
Putina lipsa de organizare a celor de la BIP Group sau Pella Events, ma rog..cine se ocupa de asta, m-au facut sa ma enervez in prima zi de activare insa m-am calmat cand un baietel ss-it fara incisivii de sus aparuti, mi-a cerut reteta.
Va astept pe magazine..

Fotbal

Sunt sigur ca multi cand vor vedea titlul acestui articol vor da inapoi de la citit si vor apasa gingas pe "x"-ul din colt care trimite spre un desktop plin de iconite. Toata lumea se pricepe la fotbal...ca asa e romanul...si la politica, bineinteles. Si toti se asteapta, probabil, sa scriu despre blaturi, valize, brichete, etc.
Ei bine, nu e asa. Am ales sa scriu despre acest subiect in special dupa meciul de aseara, finala Uefa Champions League dintre Barcelona si Manchester United. Un meci care nu se poate uita usor si care a aratat inca o data superioritatea spaniolilor in Europa. Jocul de pase devenit deja marca inregistrata, geniul lui Xavi si maiestria lui Messi au facut ca seara trecuta sa fie una perfecta pentru iubitorii fotbalului. Cred ca si suporterii lui ManU s-au bucurat ca au vazut un meci frumos.
De neuitat vor ramane si imaginile cu Sir Alex mestecand guma de zor in timp ca mainile ii tremurau, sugerand nervi, neputinta in fata masinii de fotbal a lui Pep, imaginile cu Abidal cand primeste banderola de la Puyol doar ca sa ridice el cupa (n.r. a scapat de cancer).
Stiu ca e comparatia cam mare, dar am avut si noi miercuri finala noastra, locala. Un derby al orgoliilor, un meci frumos incheiat cu victoria Stelei. Se poate spune ca a fost chiar cel mai antrenant meci al campionatului, decis, ce-i drept de un autogol.
Sunt constient ca o sa imi iau multe dislike-uri pentru ce am scris aici, insa sunt evenimentele pe care le-am urmarit in ultima vreme, care mi-au facut placere sa le urmaresc si, de ce nu, care mi-au adus ceva satisfactie. Astept anul urmator fotbalistic, daca nu pentru Liga I, macar pentru "poeziile" astea de meciuri din cea mai importanta competitie a cluburilor din lume.
Mas que un club!

Apocaliptic

Mi s-a cerut sa scriu despre sfarsitul lumii... sa imi zic si eu parerea despre aceste predictii care s-au dovedit a fi neadevarate.
Acum trebuie sa asteptam luna octombrie ca se pare ca atunci va veni iar. Si daca supravietuim si dupa aia...atunci ne mai ramane doar 2012...si daca trecem si de anul acela..ne putem considera norocosi.. Cred ca oricine ar putea lansa niste "gogosi" din acestea ca altfel nu le pot spune, menite sa infierbante mintile populatiei deja guvernate de tot ce se gaseste pe internet. Usor i-a fost si domnului acela din SUA sa faca putina valva, sa atarne cateva postere si sa tina o emisiune la radio. Nu e de mirare ca fenomenul a ajuns si in Romania. Pai ce?!? Noi sa fim mai prosti ca americanii?? Hai sa punem si noi afise cu sfarsitul lumii.. Poate ne lasa Obama sa ii stergem pantofii, sa nu zic altceva.
La fel de bine o avem si noi pe Mama Omida. Si parca mai era una la bulgari..tot asa.. Este multe clarvazatoare in lume. Care mai de care mai pricepute, gata sa dea un pronostic pentru world's end. Dar oare sunt bune si la pronosticuri sportive? Ca parca as baga si eu un bilet la pariuri daca as stii niste rezultate. ;)
Cu toate acestea se pare ca pe buzele tuturor se citeste o intrebare cand se aduce vorba de Judecata de Apoi. Care ar fi lucrul/lucrurile pe care le-ai face daca ai stii ca maine mori?
..si incep discutiile..
Cred ca cei mai multi s-a imbata..unii ar face sex pentru ultima data..altii ar mai juca o harta de Counter-strike. Aaaa...si sa nu ii uit pe cei care s-ar ruga, ca sunt destui si aceia.
In ceea ce ma priveste, spun ca daca as stii ca mai am putin de trait as face acelasi lucru care imi vine in minte de fiecare data cand sunt intrebat: ce iti doresti sa faci cel mai mult acum? Bungee-jumping-ul ramane un vis de-al meu, aparent irealizabil dar la care nu renunt. Aaaa....si as da un pumn in fata celor care nu am avut ocazia sa le dau in timpul vietii...>:) muhahaha...Stiu..destul de agresiv..dar cine stie daca ne mai intalnim =))

Azi...19 mai

Nu am cum sa trec cu vederea aceasta zi. Se pare ca ziua asta anul trecut a fost una dintre cele mai importante, daca nu chiar cea mai, din istoria moderna a lui George. Imi amintesc si acum...soare afara, era intr-o miercuri inainte de cursul de economie.
M-a chemat la scarile de la etajul 1, la cele de la bufet..stiam ce o sa vrea sa imi zica, dar cred ca in sinea mea tot asteptam sa nu se intample asta si sa se indrepte totul. Ea a plans..eu nu..nu ca nu as fi simtit asta...dar mi-am promis ca nu o sa ma vada niciodata facand asta in fata ei..si m-am tinut de cuvant in situatia aia.. Si era prima zi dupa cele 7 luni petrecute impreuna. Hmm..o sa ziceti ca e putin, ca altora le trebuie o viata sa se ataseze de o persoana. Dar nu sunt de acord. Stiu care au fost sentimentele si, se pare ca daca am ajuns sa scriu despre ziua asta la un an dupa ce s-a petrecut, care inca mai sunt..cred.
As reactiona cu totul si cu totul altfel daca as fi pus in fata situatiei din nou. Regret ca am cedat atat de repede. Poate altfel era totul. Si mai regret ca am fost un badaran pe urma. Am convenit sa ramanem prieteni si asta s-a si intamplat. vreo 2 saptamani. Apoi am inceput eu sa fac pe grozavul, cum ca nu ma afecteaza catusi de putin faptul ca ne-am despartit. Si am inceput sa devin nepolitios, nu o mai bagam in seama etc. Si a deranjat-o chestia asta. Atat de mult incat a refuzat sa mai tinem legatura.
Si astazi..suntem in aceeasi situatie. Nu ne mai vorbim deloc. Ma evita pe unde ne intalnim. Nu am cu cine sa ma lupt. Poate doar cu mine insumi sa nu mai sufar atat de tare. Ar fi singura solutie.

Am fugit la practica. c ya.

Un alt moment, zic eu interesant din prisma faptului ca toata lumea astepta sa vada cum o calca George pe picioare pe fata aceea tunsa "bob", mereu cu zambetul pe buze, a little bit crazy but so funny, a fost acela cand eu a trebuit sa dansez vals cu Anda. Am avut la dispozitie 2 zile in care am repetat cateva miscari, ne-am schimbat programul de dans, ne-am facut iar nervi etc. , ca sa ajungem miercuri, macinati de emotii si cu un amfiteatru, 33, plin ochi, care abia astepta vreo greseala pentru a da drumul chicotelilor, sa dansam pe "Valurile Dunarii" cantata din acordeon. A iesit bine asa cum am primit niste referinte..desi Anda a pornit totdeauna in stanga si trebuia in dreapta, desi eu parca aveam tije in spate de cat de drept si rigid stateam, desi zambetul larg pe care il afisam in acel minut nu putea minti pe nimeni ca eu chiar traiesc momentul si ma bucur atat de mult ca pot sa ii fac pe plac doamnei profesoare. Ha..si am primit chiar si premiu pentru asta. O sa va mire dar chiar asa e. 2 pixuri, un catalog de la Pioneer (pentru cine nu stie, se ocupa cu agricultura, in mare spus), o camasa su sigla Pioneer b-), si o sapca, da!!, tot cu sigla Pioneer. Cu pixurile chiar scriu.. :)).
Am fost bucuros ca au catigat Anda si Cristi. Au prezentat Elvetia. Secretul a fost ciocolata Milka ce face minuni chiar si la nivel de comisii de sesiuni stiintifice >:). Premiul a fost oferit de insasi Ea, profa, care la anuntarea celuilalt premiu I, un baiat super de treaba ce a prezentat Islanda imbracat in costum de militar, a lansat o replica ce va dainui multi ani: "Pusca a invins!!". LOL. Au fost atatea echipe/tari care meritau sa castige. S-au descurcat mai mult decat ok si au avut o prezenta adecvata unei asfel de sesiuni stiintifice.
...si la final a inceput sa planga....awwww....ce sweeet... Ca isi cere iertare, dar ca asa e ea, ca vrea sa iasa bine mereu, sa o intelegem si pe ea.. Ma laaasi... :-j
Am reusit sa spun cate ceva despre aceasta ampla activitate desfasurata. Erau mult mai multe de spus insa mai trebuie sa si dorm. e deja 2 juma si eu inca nu m-am pus in pat. Asa ca..noapte buna.

Start

Hey, dragii mosului, iata-ma ca m-am hotarat si eu in aceasta zi de joi, acest "early Thursday", sa scriu ceva, asa cum ati inteles ca trebuie sa fac de 3 ori pe saptamana. Dar nu trebuie sa mai zic "trebuie"...trebuie sa zic "vreau". So..vreau sa scriu de 3 ori pe saptamana cate ceva pentru acele persoane care chiar cred in mine si in puterea mea de a pune cap la cap cateva cuvinte si de a starni prin aceasta actiune un zambet in coltul fiecaror din cele cinci persoane interesate de blogul meu.

Asa cum am spus, o sa vorbesc pe cat posibil despre activitatea pe care studentii USAMV au intreprins-o saptamana trecuta, coordonati de catre (S.C.) Eminenta S.A., Doamna lecturer, profesor, sefa de catedra...si celelalte titluri...Liliana Popescu, pe care toata lumea o cunoaste sub forma :"baba de engleza". Pentru cei ce nu stiu, va zic din start sa nu va imaginati ca ar fi fost un eveniment iesit din comun. Nu. Este acelasi program din fiecare an, in care studentii, acesti LILIputani pe scara sociala in comparatie cu rangul foarte inalt la care se ridica unii, sunt siliti sa alcatuiasca un proiect, o prezentare PP despre o tara. Anul trecut a fost Europa. Anul acesta toata lumea. La anul o sa ne extindem si in galaxie ca poate mai vine vreun sponsor de undeva de pe Marte.
S-au schimbat unele chestii fata de programul de anul trecut. Nu mult insa atat a permis timpul, bugetul si mai ales pretentiile coordonatorilor. Si nici asta nu era posibil daca nu era Dalina. Ahh...as putea scrie pagini intregi despre cat de mult ma fascineaza femeia asta. O apreciez enorm si ma inteleg de minune cu dansa. Daca nu exista aceasta minte lucida sa puna la punct niste momente, se pastra acelasi program ca anul trecut.
Dar hai sa va zic mai exact. Am facut echipa cu Alexandra si cu Alexandra (posibil sa le acord un articol si lor ca am atatea de spus despre ele). Am prezentat Canada...daca se poate spune prezentat...ca ni s-au dat ordine de comprimare a textului pana undeva la urdinul silabelor daca nu chiar al literelor.. Dupa atata munca (mai mult din partea fetelor) si atatia bani cheltuiti si atatia nervi si atatea absente de la seminar sa ne oblige sa sarim, practic, peste ce avem de prezentat? Unbelievable de nerusinare. Ma rog..nu ai cu cine sa te bati si mergi mai departe..

- to be continued -

I've made a promise

Era aseara..si vorbeam cu respectiva persoana despre ultima mea postare...si ne-am intins la vorba si am dezbatut subiectul destul de mult. Ma rog, se poate discuta despre asa ceva foarte mult, insa unii mai tebuie sa si doarma :P. Am facut o promisiune aseara, una impotriva vointei mele, dar care m-a atras si m-a ambitionat: trebuie sa am trei postari pe saptamana, incepand cu ziua de luni, insa cu aceasta incerc sa imi creez un mic avans pentru perioada imediat urmatoare. Sincer sa fiu, cred ca daca faceam promisiunea asta in fata altcuiva nu stiu cat de mult as fi respectat-o...dar eu sper sa ma tin de treaba ca e ceva frumos sa scrii, chiar si satira cum fac eu. Totul e sa am subiecte si cred ca asta e singurul lucru care m-ar impiedica sa public cate ceva. Timp se gaseste. Cate juma de ora in fiecare zi nu e mult :-j.
Perioada asta cred ca o sa fie destul de usor ca am avut sesiunea stiintifica in limba engleza despre care se pot scrie ataaaaaat de multe. Si se vor scrie.
Termin pentru seara asta. Nu e exclus sa revin mai tarziu in caz ca ma plictisesc, asa ca cititori din lumea intreaga, urmaritori ai blogului meu, fani convinsi ai stilului, puneti-va linkul la favorite ca va ploua cu articole..sper sa va faca placere.

p.s. Cat de mult imi doresc sa vizitez Israelul! ;;)

Asta nu e subiect de abordat

Scria Mircea Cartarescu o carte, "De ce iubim femeile?"... Am citit-o, nu imi dau cu parerea ca nu acolo vreau sa ajung. Am pus mana zilele trecute pe o lucrare de mici dimensuni apartinand lui Giorgio Samuilesse, italian la origine. Scrierea se numea " Dar femeile de ce ne iubesc pe noi?". Si am vazut ca scria baiatul ala acolo despre fel de fel de situatii si isi punea tot felul de intrebari.
Hai sa o luam cu inceputul. Adica stie toata lumea, fie fata, fie baiat, fie neutru, ca noi, astia duri si musculosi, ne uitam la o femeie mai mult dupa ce trece de noi, la partea dorsala. Daca stau bine pantalonii pe ea, inseamna ca e lucru bun si am mai adaugat pe lista inca o posibila cucerire. Dar stau si ma gandesc...oare fetele fac la fel cand trec de un baiat? Sincer mie nu mi s-a intamplat. Adica de fiecare data cand intorc capul( si crede-ma ca intorc capul >:) ) nu am vazut nicio persoana de sex opus sa anlizeze ce analizeaza baietii. Sau poate ele sunt prea mandre...
Sunt sigur ca exista atatea cazuri cand volumul portofelului si ce caruta conduci face diferenta. Dar as vrea sa stiu ceva concret, gen...ce le place fetelor la un baiat? Sa fie ochii, sa fie cantitatea de gel pe care o au in par, sa fie Million de la Paco Rabanne? Ca sincer eu intorc capul daca simt iz de Coco Chanel Madmoiselle. Sau poate le plac baietii la 5 ace ( si ala de cravata) sau poate unii mai atletici cu trening verde de la adidas si cu niste pantofi sport de culoare turcoaz si cu cercel cu Nike in ureche... Sau poate unu gras...sau unu emo...sau unu realizat.. offf...

Sau poate le plac baietii simpli, sinceri, uneori prea sinceri, carora le place sa daruiasca flori, care gasesc in castile lor singura alinare, care au inceput de burta si nasul rupt de doua ori, carora le place albastrul sau care se imbraca deseori in camasa casual.

Noapte buna!