Acasa

        Nu vreau ca postarea asta sa se invarta in jurul atat de cunoscutului cliseu :"acasa e acolo unde te simti bine" (bineinteles, cu formele lui aferente). Pentru mine, 'acasa' e in doua locuri si o sa vi le prezint in continuare fara a avea vreo importanta ordinea. Scriu in felul asta pentru ca asa imi vin ideile.
        Acasa nr. 1: Am stat juma' din viata prin camine, fie ca a fost la liceu sau la facultate, in fiecare din cazuri imparteam camera cu cineva. Poate ca acea camera 3x3 sau cea 6x3 sau cea 4x5 era la fel de 'acasa' pentru colegii mei ca si pentru mine. Acolo ne-am simtit bine, acolo am suferit, acolo am spart becuri cu mingea sau jucam CS in retea. Acolo am mancat in pat, acolo am adormit morti de beti dupa o seara in club. Acolo am crescut. Pot spune in aceeasi masura ca statul meu la camin a fost si o necesitate, daca e sa vorbim din punct de vedere financiar, dar si o alegere pe care sunt mandru ca am facut-o.
       Acasa nr. 2: De data asta intram pe partea sentimentala. Acest 'acasa' este cel unde iti sunt parintii, bunicii, copilaria. Daca inainte sa pleci spre casa unde te-ai nascut, postezi pe facebook melodia lui Skylar Grey - I'm coming home, daca pleci de acolo cu 3 kg mai mult desi ai stat doar o saptamana, inseamna ca esti ca mine. Cred ca as vrea sa ma duc mai des prin locurile natale, sa ma joc table cu tata, sa gatesc impreuna cu mama, sa ma alerge cainele prin livada. Si as fi facut asta daca nu ar fi fost facultatea, jobul din week-end si multe alte motive pe care le gasesc sau le inventez. Poate pentru ca acasa e frig iarna, poate pentru ca acasa nu e mereu armonia pe care ti-o doresti, poate ca acasa inca ai toaleta in spatele curtii sau poate pentru ca acasa incepe sa ti-o ia inima la goana cand iti amintesti ca ai alergat dupa niste hoti prin zapada descult. Si atunci, raman la nr. 1, unde ies in prosop pana la dus, acolo unde daca am doua filme trase si 6 doze de bere sunt cel mai fericit. Acolo unde iti merge netul bine. Acolo unde in 30 de minute poti ajunge in Centru' Vechi.
      Chestia e ca imi doresc un Acasa nr. 3. Imi doresc sa inchei 10 ani de camin si sa ma mut in alta parte. Poate chiar sa imi iau casa mea. Sa stiu eu ca baia e baie, bucataria - bucatarie si mama lui de dormitor, pai dormitor sa fie. Insa eu gandesc cu buzunarul si desi visez mai mult decat media obisnuita, sunt constient ca e destul de greu.
    

Amestec

You can call me crazy, sau ca la noi – nebun

But when I see you're smiling, nu mai stiu ce sa spun

I’m glad that you are happy, asa sa fii mereu

I’ll try to make you also, sper sa nu fie greu.

Your face is kinda pretty, cu trasaturi frumoase

The big and browny eyes si buzele gustoase

The hair, chiar daca-I straight sau curly, imi place orisicum

For me, you’re my BBY, eu altfel nu iti spun.

Bară-bară

    Nimeni nu vrea sa o dea in bara. Nu e o maxima pe care am inventat eu acum. Nu e o teorema. Asta e de cand lumea. Scopul este sa marchezi un gol, daca esti sportiv, sa fii apreciat la un loc de munca sau sa nu faci pe cealalta persoana sa isi piarda increderea in tine printr-un lovitura in bara. De ratat e usor, cred ca oricine poate. Adevarata maiestrie e atunci cand iti aduni fortele, te calmezi si incerci sa nu mai gresesti ce ai gresit prima data. Si daca vezi ca reusesti, esti cu atat mai multumit. Desigur ca nu bucuria cand marchezi nu mai e atat de mare, promovarea poate o pierzi iar increderea se recapata insa scartaie la fiecare alta bara pe care o mai intalneste.
    Poate zice lumea ca sunt nebun de am ajuns sa scriu asa ceva. Nu. Nu am ramas in pana de idei. Insa pentru a-mi turna cenusa in cap trebuie sa fac si putin pe nebunul. Normal ca imi pare rau pentru ce s-a intamplat, cu atat mai rau cu cat s-a intamplat din cauza unui Nokia 1616 pe care l-am luat cu mine...sau de fapt nu l-am luat. Minti, de obicei, ca sa obtii ceva. Eu am obtinut doar o cearta. Our first one. Si sper din tot sufletul sa fie ultima. 
    Postarea asta o sa fie scurta. Nu e pentru voi, fanii mei. E pentru mine. E sa ma linistesc, sa imi pun ordine in ganduri. Revin cu altele mai frumoase si mai interesante :)

Fericire

              Banuiesc ca s-au consumat tone de cerneala si s-au rupt sute de claviaturi incercandu-se sa se scrie despre acest subiect atat de complex. Parca mi-as toci si eu putin butoanele astea negre pe care le am acum in fata.

         Fericirea este pretutindeni insa lipseste cu desavarsire, (adica, daca tot scriu, macar sa il parafrazez pe marele dramaturg). Spun asta pentru ca fiecare dintre noi poate fi fericit atunci cand vrea. Cu alte cuvinte, fericirea ti-o mai faci si singur. Ce-i drept, nu e cu totul si cu totul adevarat. Cand e sa te loveasca din senin parca o simti mai bine, o imbratisezi mai cu drag, te bucuri de ea din plin.

             "Fericire" pot fi multe chestii. Imagineaza-ti un borcan de Nutella. Am dreptate? Este ca ti-ai baga degetele prin el si te-ai face in tot felul pe fata pentru a ajunge in cele mai inaccesibile parti ale lui? Imagineaza-ti sacoul tau vechi pe care esti nevoit sa il porti la un meeting, iar cand vrei sa iti asezi buzunarele, dai de vreo 3 hartii albastre pe care ti le-a dat bunicul in primavara de ziua ta. Imagineaza-ti pe micutul tau de 2 ani, care abia a invatat sa mearga, cu borcanul de faina raspandit prin toata bucataria. Astea sunt micile placeri ale vietii. Shot-urile pe care trebuie sa le bei din cand in cand pentru a nu cadea in patima depresiei sau a singuratatii. Si mai ales ca nu te simti mahmur dupa ce le consumi.

           M-a lovit si pe mine drogul asta. Nu de foarte mult timp. Poate ca asta e si explicatia pentru care am atata pofta sa scriu. Ce-i drept imi cam lipsise sentimentul asta. Aveam numai gust amar de dezamagire in suflet, indiferent care ar fi fost cauza nefericirii mele.

          Pentru mine, deocamdata, fericirea se rezuma la ea. Bineinteles ca este vorba de o fata...asta pentru cei care credeau ca a ghicit George numerele de la loto. Cand vezi ca apare deodata in viata ta, fara sa iti planifici, cand iti depasesti orice record de vorbit prin mesaje, cand abia astepti sa te trezesti dimineata sa primesti un :* de la ea si apoi imediat iti doresti ora de culcare ca sa iti zica "noapte buna", cand iti cauta mana sa te traga mai aproape in timp ce tu, namila de om, ii rupi umarul ca ti-e somn si s-a oferit sa iti fie perna, cand si tu ii cauti mana ca un adolescent timid si iti place, ca e catifelata si te mangaie sa adormi, cand o vezi ca rade stiind ca tu esti motivul zambetului ei, cand.., cand...., cand... Asta e fericire.

          Mai e fericire cand te ia in brate uda leoarca dupa ce a sarit in piscina imbracata, e fericire atunci cand te ia in brate pe sub geaca groasa sa iti fie mai aproape si te saruta in mijlocul Sibiului, e fericire atunci cand te ia in brate chiar daca tu ai adormit in mjlocul discutiei, e fericire atunci cand te pupa scurt pe gat, neanuntat, spontan.

           In conditiile astea, iei borcanul ala de ciocolata si il consumati amandoi la un film, ii daruiesti din banii aia cat mai multe flori si nu iti ramane decat sa iti imaginezi (macar) ca micul bucatar are ochii tai si zambetul ei superb. Asta e fericire.

Sas vs. Mouse

            Initial nu iti dai seama la ce face referire titlul, insa cu cat o sa parcurgi aceste randuri o sa vezi ca esti mult prea la curent cu subiectul. O sa vezi ca esti pana peste cap plin de informatiile venite pe orice cale posibila: net, ziar, tv, etc. si care ti-au facut ultima luna sa fie un chin.

Romanica si-a ales presedintele dupa doua tururi care ne-au tinut cu sufletul la gura, care ne-au facut sa ne creasca tensiunea cand se mai numara un vot, care ne-au pus la incercare cunostintele fiecaruia in ale injuraturilor. S-au stricat prietenii, s-au facut altele, totul pentru 2 insi care s-au batut pe ciolan.

              Primul tur a fost haios rau: au fost atatia candidati incat B.E.C. a intrat in faliment ca a tiparit prea multe buletine de vot sa ii incapa pe toti. Au iesit astia doi si de atunci inainte au inceput sa se faca echipele. Treaba a stat in felul urmator: ii promiti lu' Calin ca il pui prim-ministru, vine cu vreun milion de voturi, le promiti ungurilor autonomie, iei mai multe milioane de voturi. Da, e frustrant ca intr-o tara care e in U.E. in NATO, in ma-sa, sa faca diferenta o minoritate care nu mai e chiar asa minoritate, niste mancatori de kurtos kolacs.

            In cele doua saptamani dintre tur si retur, s-au confruntat distinsii. Din punctul meu de vedere, cred ca s-a confruntat doar Ponta...cu oricine altcineva, caci Klaus inca nu stie nici acum ca trebuia sa mai dea si el o replica din cand in cand. Tocmai asta m-a facut sa scriu acest articol. Ma uitasem la prima batalie, cea de la B1 daca nu ma insel, in care au fost atatea faze memorabile, epice, haioase ce il implicau pe Klaus, incat toata Romania se pregatea sa isi salute deja noul presedinte. Printre altele, va ramane in istorie celebra replica, folosita deranjant de mult: "sunt sigur ca o sa ne lamuriti dvs. Domnule Ponta..' Pe buneee??? Asta e tot ce ai de zis?? Tu vrei sa conduci o tara prin replica asta?

Sigur..mai sunt si altele de punctat insa vreau totusi sa pastrez o urma de imponderabilitate.

           La jumatea lui noiembrie, vine turul doi, cu surle si trambite, cu unul dintre candidati dat ca sigur invingator. Insa se pare ca cei trei trandafiri au mereu o problema in ultima vreme. Sa ne amintim de dansul lui Geoana cand s-au numarat voturile in 2009, ca apoi sa il loveasca Diaspora in moalele capului. Eh...de data asta a fost si mai drastic. Lui Ponta au inceput sa ii apara urma de caca pe nadragi inca de pe la ora 12 cand s-au numarat voturile din Noua Zeelanda si toata partea aia de glob. Usturator rezultat: aproape 10 procente diferenta si uite ca Romania are primul presedinte care nu se termina in -escu.

             Bine ai venit la Cotro(co)ceni, Iohannis! Si sper sa faci treaba buna.

Desparte-te de mine si imi gasesc de munca

          Oricat de ciudata ar parea aceasta formulare, va pot spune ca e cat se poate de adevarata. Nu vreau sa cred ca e o coincidenta fericita, dar va pot da cel putin 3 stiuatii semnificative.

          Hai sa incep cu inceputul. Sa-mi fie cu iertare exprimarea distanta, insa din respect pentru toate 3 exemplele, voi incerca sa fiu echidistant cu scopul de a nu scoate la iveala care dintre ele i-a ravasit cel mai mult inima Maretului George. 

          Se facea ca era spre sfarsitul primaverii, cand venise vremea sa imi inchei conturile cu fata de atunci, pe care o vom numi in continuare Mirabela. Cu Mirabela am avut o relatie de 7 luni, cam trase de par dar au fost 7. Si-o zi. Nu a fost alegerea mea sa incheiem, nu stiu daca a fost decizia potrivita la momentul respectiv, insa nu vreau sa intru in alte detalii ce m-ar putea face sa nu termin acest articol. Nu la mult timp dupa despartire, spre sfarsitul lui Florar, primesc o oferta de un job care mi-a schimbat total viata. Asadar, ultimul weekend din acea primavara ma gaseste in fata magazinului Obor, cu singurul meu costum, cel cu 2 numere mai mare (nu eram nici cel mai grasut atunci). De atunci si pana acum mi-am pastrat locul de munca, am ajuns la rezultate admirabile, ba chiar am ajuns si pe sticla, la PROTV. Totusi, cel mai important e ca m-a schimbat la nivel comportamental, lingvistic, social si toate cate deriva de la un consultant de vanzari.

          Vara trecuta, dupa o alta relatie-maraton (cei ce ma cunosc stiu ca sunt un adevarat Don Juan), cu despartire cu plansete si fulgere, am fost eu cel care a decis de data asta sa incheiem. O vom numi pe cea in cauza, Veronica. Veronica e fata care l-a suportat cel mai mult pe eroul nostru. Bull-shit!!! George a rezistat eroic aproape un an de zile. In ajun de ziua copilului, ma simt invadat de o masculinitate iesita din comun, testosteron above normal si pun capat. Aici pot spune sus si tare ca a fost o decizie buna. La nici o luna, in timp ce imi desfasuram harnic munca in postura de consultant, interactionez cu un nene/domn/something caruia ii place asa tare de mine incat imi ofera un job. Bine platit, interesant, cu perspective, cu planuri mari.. Cu cat e bucuria de multa, cu atat e inima de rupta, spune bunica. Si spun si eu pentru ca nu m-a prins haina groasa lucrand pentru acel ciudat de om. Ramane totusi inca un job adaugat la CV.

         Last but not least, va prezint pe Narcisa. Copilul care nu a stiut niciodata ce vrea de la viata si cred ca nu va stii prea curand. In momentul cand imi zici ca vrei sa te concentrezi pe facultate, in conditiile in care eu mai degraba insistam sa inveti decat sa stam impreuna, in momentul in care imi zici ca ma port surprinzator de frumos si ca e prea suspecta treaba, in momentul in care imi zici ca merit pe cineva mai bun…pai atunci…du-te, tata!!! Si mai lasa-ma sa te numesc inca o data Copil. Inspirand adanc, spun ca asta s-a petrecut de curand, nici o luna de la publicarea acestui articol si iata-ma in fata celui mai important loc de munca de pana acum, cu sanse de durata, seriozitate si toate astea care imi fac placere.

         Asadar…sunt eu nebun sau sunt totusi niste legaturi in ceea ce am povestit? Faptele sunt reale, se pot demonstra. Insa conexiunile??..au vreo baza materiala? Pot fi explicate cumva? Chiar daca nu, voi incerca eu sa imi confirm ipotezele. Cum plec de la un loc de munca, imi iau una, o tin vreo 2 saptamani pe langa mine si apoi tintesc un post bun.

        I want to be a CEO….Who’s in??

Imi plac fetele

Asta nu e o postare făcută cu scopul de a asigura pe cineva ca nu sunt gay...pur si simplu îmi plac. Si da, poate ca e puţin aiurea sa zic asa ceva dintr-o data, însă sunt dispus sa dau explicaţii :). Vreau sa mă refer la fete/femei în general, la modul lor de a se îmbraca, la tunsoare, ochi, samd. M-a îndemnat sa scriu cineva pe care am văzut astăzi, (ploua apropo), stand la tigare cu o cană verde de cafea în mană. Si poate ca nu m-am exprimat chiar asa bine. Fac trimitere la haine...strict la haine în cazul asta. Are un hanorac, tot verde, care îi trece peste fund...Vorbesc la prezent pentru ca ma uit la ea in timp ce scriu. E minunat acest sentiment. Uitasem cat de mult îmi place aceasta vestimentatie pe o fata si trebuie sa îi multumesc ca mi-a adus aminte. E acel sentiment ca atunci cand tu, ca băiat, te trezeşti dimineaţa si vezi ca prietena ta are doar cămaşa ta în carouri pe ea ce îi vine pana la jumătatea pulpelor si îti pregateste micul dejun. O vorba spune ca o fata care are cămaşă ta pe ea, e ca o cetate cucerita pe care ti-ai arborat drapelul. Mda...depinde de fata, zic... :). Si îmi mai plac alea cu boxeri, ca tot suntem dezbracati. Nu zic ca tanga mă deranjează, dar boxerii sunt atat de drăguţi. Asa... Îmi plac rochiile lungi, elegante.. Jeansii albaştrii + un toc mai mare sau mai mic. Ţinuta office. Urcand spre cap, spun ca îmi plac fetele cu parul lung dar nu prea, si drept. Îmi plac cretzele. Nu mă omor după blonde. În schimb mor după tunsoare "bob". Iar dacă la toate acestea se mai adaugă nişte ochi verzi, atunci rezultatul e unul foarte bun. Totusi, peste toate cele spuse mai sus, troneaza o fata cu gropite si bentita aceea "hippie"... e cea mai mare slabiciune a mea.
Recitind ce am scris, ma gandesc ca sunt putin cam pretentios si nu stiu daca, punandu-le pe toate aceste insusiri, infatisari laolalta, daca pot face ceva pe placul meu. :) Nici Photoshop nu cred ca ma poate ajuta in cazul asta. Imi mai ramane decat sa astept ca fata potrivita sa citeasca acest articol, sa se tunda, sa isi cumpere bentita, sa isi puna hanorac si sa invete, obligatoriu, sa faca prajituri.