Bară-bară

    Nimeni nu vrea sa o dea in bara. Nu e o maxima pe care am inventat eu acum. Nu e o teorema. Asta e de cand lumea. Scopul este sa marchezi un gol, daca esti sportiv, sa fii apreciat la un loc de munca sau sa nu faci pe cealalta persoana sa isi piarda increderea in tine printr-un lovitura in bara. De ratat e usor, cred ca oricine poate. Adevarata maiestrie e atunci cand iti aduni fortele, te calmezi si incerci sa nu mai gresesti ce ai gresit prima data. Si daca vezi ca reusesti, esti cu atat mai multumit. Desigur ca nu bucuria cand marchezi nu mai e atat de mare, promovarea poate o pierzi iar increderea se recapata insa scartaie la fiecare alta bara pe care o mai intalneste.
    Poate zice lumea ca sunt nebun de am ajuns sa scriu asa ceva. Nu. Nu am ramas in pana de idei. Insa pentru a-mi turna cenusa in cap trebuie sa fac si putin pe nebunul. Normal ca imi pare rau pentru ce s-a intamplat, cu atat mai rau cu cat s-a intamplat din cauza unui Nokia 1616 pe care l-am luat cu mine...sau de fapt nu l-am luat. Minti, de obicei, ca sa obtii ceva. Eu am obtinut doar o cearta. Our first one. Si sper din tot sufletul sa fie ultima. 
    Postarea asta o sa fie scurta. Nu e pentru voi, fanii mei. E pentru mine. E sa ma linistesc, sa imi pun ordine in ganduri. Revin cu altele mai frumoase si mai interesante :)

Fericire

              Banuiesc ca s-au consumat tone de cerneala si s-au rupt sute de claviaturi incercandu-se sa se scrie despre acest subiect atat de complex. Parca mi-as toci si eu putin butoanele astea negre pe care le am acum in fata.

         Fericirea este pretutindeni insa lipseste cu desavarsire, (adica, daca tot scriu, macar sa il parafrazez pe marele dramaturg). Spun asta pentru ca fiecare dintre noi poate fi fericit atunci cand vrea. Cu alte cuvinte, fericirea ti-o mai faci si singur. Ce-i drept, nu e cu totul si cu totul adevarat. Cand e sa te loveasca din senin parca o simti mai bine, o imbratisezi mai cu drag, te bucuri de ea din plin.

             "Fericire" pot fi multe chestii. Imagineaza-ti un borcan de Nutella. Am dreptate? Este ca ti-ai baga degetele prin el si te-ai face in tot felul pe fata pentru a ajunge in cele mai inaccesibile parti ale lui? Imagineaza-ti sacoul tau vechi pe care esti nevoit sa il porti la un meeting, iar cand vrei sa iti asezi buzunarele, dai de vreo 3 hartii albastre pe care ti le-a dat bunicul in primavara de ziua ta. Imagineaza-ti pe micutul tau de 2 ani, care abia a invatat sa mearga, cu borcanul de faina raspandit prin toata bucataria. Astea sunt micile placeri ale vietii. Shot-urile pe care trebuie sa le bei din cand in cand pentru a nu cadea in patima depresiei sau a singuratatii. Si mai ales ca nu te simti mahmur dupa ce le consumi.

           M-a lovit si pe mine drogul asta. Nu de foarte mult timp. Poate ca asta e si explicatia pentru care am atata pofta sa scriu. Ce-i drept imi cam lipsise sentimentul asta. Aveam numai gust amar de dezamagire in suflet, indiferent care ar fi fost cauza nefericirii mele.

          Pentru mine, deocamdata, fericirea se rezuma la ea. Bineinteles ca este vorba de o fata...asta pentru cei care credeau ca a ghicit George numerele de la loto. Cand vezi ca apare deodata in viata ta, fara sa iti planifici, cand iti depasesti orice record de vorbit prin mesaje, cand abia astepti sa te trezesti dimineata sa primesti un :* de la ea si apoi imediat iti doresti ora de culcare ca sa iti zica "noapte buna", cand iti cauta mana sa te traga mai aproape in timp ce tu, namila de om, ii rupi umarul ca ti-e somn si s-a oferit sa iti fie perna, cand si tu ii cauti mana ca un adolescent timid si iti place, ca e catifelata si te mangaie sa adormi, cand o vezi ca rade stiind ca tu esti motivul zambetului ei, cand.., cand...., cand... Asta e fericire.

          Mai e fericire cand te ia in brate uda leoarca dupa ce a sarit in piscina imbracata, e fericire atunci cand te ia in brate pe sub geaca groasa sa iti fie mai aproape si te saruta in mijlocul Sibiului, e fericire atunci cand te ia in brate chiar daca tu ai adormit in mjlocul discutiei, e fericire atunci cand te pupa scurt pe gat, neanuntat, spontan.

           In conditiile astea, iei borcanul ala de ciocolata si il consumati amandoi la un film, ii daruiesti din banii aia cat mai multe flori si nu iti ramane decat sa iti imaginezi (macar) ca micul bucatar are ochii tai si zambetul ei superb. Asta e fericire.

Sas vs. Mouse

            Initial nu iti dai seama la ce face referire titlul, insa cu cat o sa parcurgi aceste randuri o sa vezi ca esti mult prea la curent cu subiectul. O sa vezi ca esti pana peste cap plin de informatiile venite pe orice cale posibila: net, ziar, tv, etc. si care ti-au facut ultima luna sa fie un chin.

Romanica si-a ales presedintele dupa doua tururi care ne-au tinut cu sufletul la gura, care ne-au facut sa ne creasca tensiunea cand se mai numara un vot, care ne-au pus la incercare cunostintele fiecaruia in ale injuraturilor. S-au stricat prietenii, s-au facut altele, totul pentru 2 insi care s-au batut pe ciolan.

              Primul tur a fost haios rau: au fost atatia candidati incat B.E.C. a intrat in faliment ca a tiparit prea multe buletine de vot sa ii incapa pe toti. Au iesit astia doi si de atunci inainte au inceput sa se faca echipele. Treaba a stat in felul urmator: ii promiti lu' Calin ca il pui prim-ministru, vine cu vreun milion de voturi, le promiti ungurilor autonomie, iei mai multe milioane de voturi. Da, e frustrant ca intr-o tara care e in U.E. in NATO, in ma-sa, sa faca diferenta o minoritate care nu mai e chiar asa minoritate, niste mancatori de kurtos kolacs.

            In cele doua saptamani dintre tur si retur, s-au confruntat distinsii. Din punctul meu de vedere, cred ca s-a confruntat doar Ponta...cu oricine altcineva, caci Klaus inca nu stie nici acum ca trebuia sa mai dea si el o replica din cand in cand. Tocmai asta m-a facut sa scriu acest articol. Ma uitasem la prima batalie, cea de la B1 daca nu ma insel, in care au fost atatea faze memorabile, epice, haioase ce il implicau pe Klaus, incat toata Romania se pregatea sa isi salute deja noul presedinte. Printre altele, va ramane in istorie celebra replica, folosita deranjant de mult: "sunt sigur ca o sa ne lamuriti dvs. Domnule Ponta..' Pe buneee??? Asta e tot ce ai de zis?? Tu vrei sa conduci o tara prin replica asta?

Sigur..mai sunt si altele de punctat insa vreau totusi sa pastrez o urma de imponderabilitate.

           La jumatea lui noiembrie, vine turul doi, cu surle si trambite, cu unul dintre candidati dat ca sigur invingator. Insa se pare ca cei trei trandafiri au mereu o problema in ultima vreme. Sa ne amintim de dansul lui Geoana cand s-au numarat voturile in 2009, ca apoi sa il loveasca Diaspora in moalele capului. Eh...de data asta a fost si mai drastic. Lui Ponta au inceput sa ii apara urma de caca pe nadragi inca de pe la ora 12 cand s-au numarat voturile din Noua Zeelanda si toata partea aia de glob. Usturator rezultat: aproape 10 procente diferenta si uite ca Romania are primul presedinte care nu se termina in -escu.

             Bine ai venit la Cotro(co)ceni, Iohannis! Si sper sa faci treaba buna.