Oricat de
ciudata ar parea aceasta formulare, va pot spune ca e cat se poate de adevarata.
Nu vreau sa cred ca e o coincidenta fericita, dar va pot da cel putin 3 stiuatii
semnificative.
Hai sa
incep cu inceputul. Sa-mi fie cu iertare exprimarea distanta, insa din respect
pentru toate 3 exemplele, voi incerca sa fiu echidistant cu scopul de a nu
scoate la iveala care dintre ele i-a ravasit cel mai mult inima Maretului
George.
Se facea ca era spre sfarsitul primaverii, cand venise vremea sa imi
inchei conturile cu fata de atunci, pe care o vom numi in continuare Mirabela.
Cu Mirabela am avut o relatie de 7 luni, cam trase de par dar au fost 7. Si-o
zi. Nu a fost alegerea mea sa incheiem, nu stiu daca a fost decizia potrivita
la momentul respectiv, insa nu vreau sa intru in alte detalii ce m-ar putea
face sa nu termin acest articol. Nu la mult timp dupa despartire, spre
sfarsitul lui Florar, primesc o oferta de un job care mi-a schimbat total
viata. Asadar, ultimul weekend din acea primavara ma gaseste in fata
magazinului Obor, cu singurul meu costum, cel cu 2 numere mai mare (nu eram
nici cel mai grasut atunci). De atunci si pana acum mi-am pastrat locul de
munca, am ajuns la rezultate admirabile, ba chiar am ajuns si pe sticla, la
PROTV. Totusi, cel mai important e ca m-a schimbat la nivel comportamental,
lingvistic, social si toate cate deriva de la un consultant de vanzari.
Vara
trecuta, dupa o alta relatie-maraton (cei ce ma cunosc stiu ca sunt un adevarat
Don Juan), cu despartire cu plansete si fulgere, am fost eu cel care a decis de
data asta sa incheiem. O vom numi pe cea in cauza, Veronica. Veronica e fata
care l-a suportat cel mai mult pe eroul nostru. Bull-shit!!! George a rezistat
eroic aproape un an de zile. In ajun de ziua copilului, ma simt invadat de o
masculinitate iesita din comun, testosteron above normal si pun capat. Aici pot
spune sus si tare ca a fost o decizie buna. La nici o luna, in timp ce imi
desfasuram harnic munca in postura de consultant, interactionez cu un
nene/domn/something caruia ii place asa tare de mine incat imi ofera un job. Bine
platit, interesant, cu perspective, cu planuri mari.. Cu cat e bucuria de
multa, cu atat e inima de rupta, spune bunica. Si spun si eu pentru ca nu m-a
prins haina groasa lucrand pentru acel ciudat de om. Ramane totusi inca un job
adaugat la CV.
Last but
not least, va prezint pe Narcisa. Copilul care nu a stiut niciodata ce vrea de
la viata si cred ca nu va stii prea curand. In momentul cand imi zici ca vrei
sa te concentrezi pe facultate, in conditiile in care eu mai degraba insistam
sa inveti decat sa stam impreuna, in momentul in care imi zici ca ma port
surprinzator de frumos si ca e prea suspecta treaba, in momentul in care imi
zici ca merit pe cineva mai bun…pai atunci…du-te, tata!!! Si mai lasa-ma sa te
numesc inca o data Copil. Inspirand adanc, spun ca asta s-a petrecut de curand,
nici o luna de la publicarea acestui articol si iata-ma in fata celui mai
important loc de munca de pana acum, cu sanse de durata, seriozitate si toate
astea care imi fac placere.
Asadar…sunt
eu nebun sau sunt totusi niste legaturi in ceea ce am povestit? Faptele sunt
reale, se pot demonstra. Insa conexiunile??..au vreo baza materiala? Pot fi
explicate cumva? Chiar daca nu, voi incerca eu sa imi confirm ipotezele. Cum
plec de la un loc de munca, imi iau una, o tin vreo 2 saptamani pe langa mine
si apoi tintesc un post bun.
I want to
be a CEO….Who’s in??
