Lipsa de ocupatie pe naiba...la ora asta ar tb sa fac un proiect pe care ar trebui sa il predau in 2 ore. Nu stiu daca o sa ma apuc de el si mai ales nu stiu, in cazul in care ma apuc, daca il termin. Am devenit atat de delasator in ultima vreme incat ma uimeste chiar si pe mine. Ma simt nasol ca am ajuns asa si nu stiu ce se va intampla mai departe. Adica sunt constient ca nu vreau sa fiu asa, nu as fi vrut sa se ajunga aici.
Probabil ca intrebarea care se pune e : "de ce?". Si raspunsul vine imediat....sau raspunsurile. Prea multe ore de stat la calculator, somn la ore nepotrivite, dezorganizare in activitatea zilnica, noptile pierdute, durere insuportabila de glezna...
Oare ce am avut in gand eu semestrul asta? Ca va merge ca si pana acum, cu noroc? Ca stie toata lumea ca nu am invatat in 3 sesiuni de pana acum la nicio materie si sunt in continuare la buget si mai ales, am si bursa... Dar se taie macaroana semestrul asta. A ajuns cutitul la os si cam doare.
Se pare ca am nevoie de cineva langa mine care sa ma sprijine. Un sprijin feminin mai exact. Si cred ca as fi cel mai impacat, cel mai sarguincios student pe care usamv l-a avut :)). Neah..nu poti sa dai vina pe asa ceva. Desi urasc sintagma, ori suntem maturi, ori nu mai suntem. Macar e bine ca imi merge bine la locul de munca. Maine de dimineata plec si la mare. Sper ca dupa mini-vacanta asta sa imi mai vina putin mintea la cap si sa fac ceea ce trebuie. Doar putina luciditate imi trebuie. Ca restul va veni de la sine. E o ceata totala in capul meu acum, nu stiu trebuie sa fac si nici ce vreau sa fac.
Oare exista vreo pastila pt asa ceva?
